noiembrie 22, 2026
Caiet cu schema relațională a tabelelor studenti, cursuri și inscrieri și o interogare SQL JOIN scrisă de mână

SQL este limbajul folosit pentru a defini structura unei baze de date relaționale și pentru a lucra cu informațiile păstrate în tabele. Îl întâlnești în aplicații web, programe de gestiune, magazine online, sisteme de raportare și multe alte proiecte. Nu trebuie să instalezi un server complex ca să înveți primele comenzi: în acest ghid vom folosi SQLite, o bază de date compactă, potrivită pentru exerciții locale.

Vei crea două tabele legate între ele, vei adăuga câteva înregistrări și vei exersa comenzile SELECT, WHERE, ORDER BY, GROUP BY și JOIN. La final vei vedea și cum transmiți în siguranță valori din Python către o interogare SQL.

Ce este SQL și ce este o bază de date relațională?

SQL vine de la Structured Query Language. Este un limbaj declarativ: descrii ce date vrei să obții sau ce modificare dorești, iar sistemul de baze de date execută instrucțiunea. În mod obișnuit, informațiile sunt organizate în tabele formate din rânduri și coloane.

Un tabel poate reprezenta produse, clienți, comenzi sau categorii. Fiecare rând descrie o înregistrare, iar fiecare coloană păstrează un anumit tip de informație. O cheie primară identifică în mod unic un rând. O cheie externă poate lega o înregistrare de un rând din alt tabel.

SQL este folosit de mai multe sisteme, printre care SQLite, PostgreSQL, MySQL și Microsoft SQL Server. Ideile de bază sunt asemănătoare, dar anumite tipuri de date, funcții și extensii diferă. Exemplele din acest articol sunt scrise pentru SQLite, așa că nu presupune că fiecare detaliu se comportă identic în toate sistemele.

De ce folosim SQLite pentru primele exerciții?

SQLite păstrează baza de date într-un fișier și nu are nevoie de un serviciu server separat pentru scenariile obișnuite de învățare. Este util pentru aplicații locale, prototipuri, teste și proiecte în care o bază de date încorporată este suficientă. Nu înseamnă că este automat alegerea potrivită pentru orice aplicație cu mai mulți utilizatori sau pentru orice volum de lucru.

Poți folosi linia de comandă SQLite sau o aplicație grafică de administrare. Pentru acest ghid contează să poți executa instrucțiuni SQL și să vezi rezultatele. Documentația oficială prezintă și shell-ul în linie de comandă SQLite, dacă vrei să lucrezi direct din terminal.

sqlite3 magazin.db

Comanda deschide fișierul magazin.db sau îl creează dacă nu există. Dacă instrumentul nu este instalat ori nu este disponibil în PATH, instalează pachetul SQLite pentru sistemul tău sau folosește un instrument grafic de încredere.

Creează prima bază de date și primele tabele

Deschide instrumentul SQLite ales și creează sau deschide un fișier numit magazin.db. În SQLite, baza de date este fișierul în care vor fi păstrate tabelele și datele. Înainte de a introduce înregistrări, definim structura lor.

Vom folosi un exemplu simplu de magazin. Tabelul categorii va conține numele categoriilor, iar tabelul produse va păstra produsele și categoria din care face parte fiecare.

PRAGMA foreign_keys = ON;

CREATE TABLE categorii (
    id INTEGER PRIMARY KEY,
    nume TEXT NOT NULL UNIQUE
);

CREATE TABLE produse (
    id INTEGER PRIMARY KEY,
    nume TEXT NOT NULL,
    pret REAL NOT NULL CHECK (pret >= 0),
    categorie_id INTEGER NOT NULL,
    FOREIGN KEY (categorie_id) REFERENCES categorii(id)
);

INTEGER PRIMARY KEY identifică fiecare rând. NOT NULL cere completarea valorii, iar UNIQUE împiedică repetarea aceluiași nume de categorie. Condiția CHECK respinge un preț negativ. Cheia externă categorie_id leagă produsul de categoria sa.

În SQLite, verificarea cheilor externe trebuie activată pentru fiecare conexiune prin PRAGMA foreign_keys = ON. Documentația SQLite explică regulile pentru cheile externe și activarea lor. Pentru detalii despre coloane, constrângeri și chei primare, consultă și pagina oficială CREATE TABLE.

Adaugă înregistrări cu INSERT INTO

Comanda INSERT INTO adaugă rânduri într-un tabel. Este recomandat să precizezi coloanele în care introduci valorile. Astfel, instrucțiunea rămâne mai ușor de citit și nu depinde de ordinea tuturor coloanelor din tabel.

INSERT INTO categorii (id, nume) VALUES
    (1, 'Periferice'),
    (2, 'Componente');

INSERT INTO produse (nume, pret, categorie_id) VALUES
    ('Mouse', 79.90, 1),
    ('Tastatura', 129.90, 1),
    ('SSD NVMe', 249.90, 2),
    ('Memorie RAM', 189.90, 2);

Prima instrucțiune adaugă două categorii, iar a doua adaugă patru produse. Valorile pentru categorie_id trebuie să corespundă unor categorii existente atunci când verificarea cheilor externe este activă. Sintaxa și formele acceptate de INSERT sunt descrise în documentația SQLite pentru INSERT.

SELECT: citește datele dintr-un tabel

SELECT este comanda folosită pentru interogarea datelor. Poți cere toate coloanele sau doar câmpurile de care ai nevoie. Într-o aplicație reală, selectarea explicită a coloanelor face interogările mai clare decât folosirea permanentă a caracterului *.

SELECT nume, pret
FROM produse;

Rezultatul conține numele și prețul fiecărui produs. Pentru o verificare rapidă poți folosi și SELECT * FROM produse;, însă este mai bine să alegi doar coloanele necesare atunci când construiești interogări pentru o aplicație. Pagina oficială SQLite SELECT descrie clauzele și regulile unei interogări.

WHERE: filtrează rezultatele

Clauza WHERE stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească rândurile returnate. Poți compara valori numerice, texte sau date și poți combina condiții cu AND, OR și NOT.

SELECT nume, pret
FROM produse
WHERE pret >= 100;

Interogarea returnează produsele cu prețul de cel puțin 100. Pentru o căutare după începutul unui nume poți folosi LIKE:

SELECT nume
FROM produse
WHERE nume LIKE 'SSD%';

Caracterul procentual reprezintă orice secvență de caractere. În exemplu sunt căutate numele care încep cu SSD. Pentru valori lipsă, nu folosi comparația obișnuită cu = NULL; verifică-le cu IS NULL sau IS NOT NULL.

ORDER BY și LIMIT: sortează și limitează lista

ORDER BY sortează rezultatele după una sau mai multe coloane. Ordinea ASC este crescătoare, iar DESC este descrescătoare. Dacă nu precizezi direcția, ordinea implicită este crescătoare.

SELECT nume, pret
FROM produse
ORDER BY pret DESC
LIMIT 2;

În exemplul nostru, lista este sortată de la cel mai mare preț la cel mai mic, iar LIMIT 2 păstrează primele două rezultate. Fără o clauză de sortare, nu trebuie să presupui că rândurile vor apărea într-o anumită ordine.

COUNT, GROUP BY și HAVING: obține un rezumat

Funcțiile agregate calculează valori pornind de la mai multe rânduri. COUNT() numără înregistrările, MIN() și MAX() găsesc extremele, iar AVG() calculează media valorilor numerice. GROUP BY împarte rezultatele în grupuri, iar HAVING filtrează grupurile după agregare.

SELECT categorie_id, COUNT(*) AS numar_produse,
       AVG(pret) AS pret_mediu
FROM produse
GROUP BY categorie_id
HAVING COUNT(*) >= 2;

Interogarea numără produsele din fiecare categorie și calculează prețul mediu. În acest exemplu sunt afișate numai grupurile care au cel puțin două produse. Diferența importantă este că WHERE filtrează rândurile înainte de grupare, în timp ce HAVING filtrează rezultatele grupate.

JOIN: combină informații din mai multe tabele

Într-o bază de date relațională, informațiile sunt adesea împărțite în tabele legate prin chei. JOIN permite afișarea lor împreună. În loc să repetăm numele categoriei în fiecare rând din tabelul produselor, păstrăm o singură înregistrare în categorii și folosim cheia externă.

SELECT produse.nume,
       produse.pret,
       categorii.nume AS categorie
FROM produse
INNER JOIN categorii
    ON produse.categorie_id = categorii.id
ORDER BY categorii.nume, produse.nume;

INNER JOIN returnează rândurile pentru care condiția de legătură găsește o pereche în ambele tabele. Un LEFT JOIN păstrează toate rândurile din tabelul din stânga și completează cu valori NULL coloanele tabelului din dreapta atunci când nu există o potrivire. Alegerea depinde de întrebarea la care vrei să răspundă interogarea.

UPDATE și DELETE: modifică datele cu atenție

UPDATE modifică înregistrări existente, iar DELETE șterge rânduri. Ambele comenzi trebuie folosite cu atenție, mai ales când lucrezi cu date importante. Verifică mai întâi ce rânduri vor fi afectate folosind un SELECT cu aceeași condiție.

SELECT id, nume, pret
FROM produse
WHERE id = 1;

UPDATE produse
SET pret = 84.90
WHERE id = 1;

Dacă omiți clauza WHERE dintr-un UPDATE, toate rândurile tabelului pot fi modificate. Dacă o omiți dintr-un DELETE, toate rândurile pot fi șterse. Înainte de operații importante, fă o copie de siguranță și folosește tranzacții atunci când aplicația trebuie să trateze mai multe modificări ca pe o singură unitate logică.

Tranzacții: grupează modificările care trebuie să reușească împreună

O tranzacție grupează una sau mai multe operații. Dacă toate se încheie corect, modificările sunt confirmate cu COMMIT. Dacă apare o problemă înainte de confirmare, poți anula operațiile cu ROLLBACK. Acest mecanism este important, de exemplu, când o operație logică presupune actualizarea mai multor tabele.

BEGIN TRANSACTION;

UPDATE produse
SET pret = pret * 1.05
WHERE categorie_id = 1;

SELECT id, nume, pret
FROM produse
WHERE categorie_id = 1;

-- După verificare, alege una dintre variante:
COMMIT;
-- sau ROLLBACK;

Exemplul aplică o modificare produselor dintr-o categorie. Într-un exercițiu real, verifică întâi rezultatele și folosește ROLLBACK în loc de COMMIT dacă decizi să anulezi schimbarea. Nu executa exemple de modificare pe o bază de date importantă fără backup și fără să înțelegi efectul lor.

Folosește parametri în loc să construiești interogări din text

Când o aplicație primește o valoare de la utilizator, nu o concatena direct în instrucțiunea SQL. Construirea interogării prin concatenare sau formatare de șiruri poate permite injectarea de cod SQL. Folosește parametri legați de driverul bazei de date.

Modulul sqlite3 din biblioteca standard Python oferă această facilitate. Dacă ai parcurs deja ghidul Python pentru începători, poți încerca următorul exemplu într-un script separat:

import sqlite3

con = sqlite3.connect("magazin.db")

pret_minim = 100
cursor = con.execute(
    "SELECT nume, pret FROM produse WHERE pret >= ? ORDER BY pret DESC",
    (pret_minim,)
)

for produs in cursor:
    print(produs)

con.close()

Semnul întrebării este un substituent, iar valoarea este transmisă separat în al doilea argument al metodei execute(). Nu pune ghilimele în jurul substituentului și nu înlocui această tehnică printr-un f-string care introduce direct valoarea în SQL. Documentația oficială Python explică folosirea parametrilor pentru interogări și motivul pentru care trebuie evitați șirurile construite nesigur.

Dacă vrei să înțelegi cum circulă datele între aplicații, poți continua și cu ghidul nostru despre API-uri și primul request HTTP. O aplicație poate primi date printr-un API, le poate valida și apoi le poate salva într-o bază de date, folosind interogări parametrizate.

Tipuri de date, NULL și câteva diferențe între motoarele SQL

SQLite folosește un sistem flexibil de tipuri, cu clase de stocare precum NULL, INTEGER, REAL, TEXT și BLOB. Alte sisteme SQL pot avea tipuri și reguli mai stricte. De aceea, când muți o aplicație de la SQLite la PostgreSQL, MySQL sau SQL Server, verifică definițiile coloanelor, funcțiile de dată și sintaxa specifică motorului ales.

NULL reprezintă lipsa unei valori cunoscute, nu zero și nici un șir gol. Din acest motiv, condițiile cu valori NULL se verifică prin IS NULL și IS NOT NULL. Pentru detalii despre afinitatea tipurilor și regulile SQLite, consultă documentația oficială despre tipurile de date.

Greșeli frecvente când înveți SQL

  • Uiți clauza WHERE la o comandă UPDATE sau DELETE.
  • Folosești = NULL în loc de IS NULL.
  • Presupui că rezultatele au o ordine stabilă fără ORDER BY.
  • Folosești SELECT * în orice situație, deși ai nevoie doar de câteva coloane.
  • Confunzi WHERE cu HAVING.
  • Uiți condiția de legătură dintr-un JOIN și obții combinații de rânduri nedorite.
  • Construiești interogări prin concatenarea valorilor primite de la utilizator.
  • Testezi comenzi de modificare pe singura copie a unei baze de date importante.

Un obicei bun este să începi cu interogări de citire, să verifici rezultatul, apoi să treci la modificări într-o bază de date de test. Denumirile clare pentru tabele și coloane, cheile bine definite și interogările parametrizate fac codul mai ușor de întreținut.

Un traseu practic pentru următoarele exerciții SQL

Începe cu baza de date magazin.db și execută comenzile în ordinea prezentată: creează tabelele, introdu datele, citește rezultatele cu SELECT, filtrează cu WHERE, sortează cu ORDER BY și combină tabelele cu JOIN. Apoi modifică valorile din exemple și observă cum se schimbă rezultatele.

După ce stăpânești aceste operații, poți adăuga un tabel pentru comenzi și unul pentru clienți, apoi poți construi interogări care leagă mai multe tabele. În acest fel treci de la exemple izolate la o structură de date apropiată de cea întâlnită într-o aplicație reală.

Un exercițiu bun nu înseamnă să memorezi toate comenzile, ci să formulezi întrebări clare despre date și să verifici dacă interogarea returnează exact rândurile așteptate. Documentația limbajului SQL implementat de SQLite este un punct de plecare util când vrei să aprofundezi fiecare instrucțiune.


Descoperă mai multe la Scoala IT

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Descoperă mai multe la Scoala IT

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura